Vis.

Scartaitul roţilor de tren pe sine îmi pătrunde în urechi..Cat am aşteptat sunetul asta!! E 12:57 la fix tre’ sa plece.

Urc în tren si mă aşez acolo.Mirosul jegos, tipic al CFR e acelaşi ca acum 3 ani..Si uite! SCARTIE!!! Ne mişcăm! Am plecat.

La Predeal se opreşte.Frigul intra pe geamu’ murdar în compartiment…E friggg!!!Si iar scartie si iar ne mişcăm..Gălăgie..Incerc sa dorm..Pe cine pacalesc?! Am asteptat prea mult asta….Si uite ca am adormit

5:23 ma trezesc..Afara e un pic de lumina…Zambesc.Ma simt multumita..In maxim 5 ore sunt la tine!...O vad!!! Chiar o vad! E mare si albastra..Ma cheama…Soarele e o bila..O bila portcalie si stralucitoare…

Cobor din tren si mirosul sarat imi ataca plamanii…De cand imi doresc asta?!...Nu’mi mai pasa de nimic..Cu 300 de lei in buzunar sunt la 400 de km de casa..De ce mi’ar mai pasa..Imi tar valiza dupa mine catre ea!..E as ate albastra si ceva in mine urla “ Si sa vezi ce calda si sarata e!!”

Ajung pe plaja..Nisipul imi gadila talpile..Ce senzatie..Trantesc totul si ma desprac in mers…E 10 jumate noaptea.Si ce?....Apa ma cheama.!..Intru in apa si….

“Anaaa trezeste’te!” E rahat!! Parca plecasem singura…Deschid ochii inca cu picioarele’n apa…Nu vad cerul albastru. Nu simt nisipul pe spate..Nu simt mirosul sarat al apei..Soarele nu’mi incalzeste pielea…Ce vad sunt doar 4 pereti…RAHAT!! Am visat!!

Mult'am..Ana Cius!